Amintiri uitate....Noi inceputuri

Pai, e primul meu fan fic asa ca imi cer din timp scuze pentru greseli.E o poveste de dragoste intre o fata shi un baiat. este cam multa fantastica shi un pic de comedie.am scris de la persoana intiia penru ca imi este mai ushor asha sa-mi exprim ideile.Sper sa va placa Daca va va interesa fiticul v-oi posta continuarea.

Capitolul I ''Aparitia'' ''Prea multe schimbari''


Buna ma numesc Kanna .sunt o fata de 16 ani cuparul lung shi brunet avind niste ochi verzi ca smaraldul. sunt de statura mijlocie cam prea slaba shi uneori am un caracter de nesuferit..


M-am nascut pe data de 7 iulie 1987.Nu pot sa spun multe despre viata mea pina acum caci nu cred ca e asa de interesanta pentru a fi povestita.As putea spune ca am fost destul de banala,cu unele exceptii greu de ignorat.Sunt exact opusul fetei de la oras careea ii place sa se distreze.Scoala nu ma deranjeaza insa nu o iubesc
deloc. Prieteni...nu am asha ceva,dar am asa numitii "cunoscuti". Pina la virsta de 16 ani am locuit cu unchiul meu, cu care nu eram in relatii prea bune. Majoritatea timpului il petrceam in casa citind carti de obicei nerecomandabile pentru virsta mea sau ascultind o muzica ce deranja vecinii.Nu eram retrasa,dar pur si simplu nu-mi place sa mi s-e atraga multa atentie.Am fost o fire calma din todeauna.Dar viata mea pina la aceatsa virsta asta este pot spune chiar neimportanta.In acel moment nici nu-mi puteam imagina ce intorsatura pot lua lucrurile. Era o dimineata de primavara,de martie cred.M-am pornit la scoala ca de obicei,am mers pe acelasi drum,acceasi strada trecind pe linga aceasi oameni ca intotdeauna.Eram imbracata ca de obicei,intr-o bluza alba shi nishte pantaloni care erau deja vechi dar de care nu ma puteam desparti. Totul se repeta la nesfirsit,ca o rutina continua.Mi-am cumparat o cafea in drum spre gara, pentru ca nu am luat micul dejun dimineata insa nu am savurat-o pentru mult timp ,am scapat-o din greseala pe bluza, iar cind m-am aplecat sa ridic paharul in care se afla cafeaua pentru al arunca in urna, am simtit cum pamintul disparea de sub picioarele mele.Am ridicat privirea si deodata gara incepu sa dispara din fata mea incetul cu incetul parka transforminduse in ceata inlocuinduse cu un rosu strident si nesfirsit.Ce naiba e asta?Nu intelegeam nimic M-am ridicat si am inceput sa merg fara o directie anumita cind am zarit ceva.Era unicul lucru material pe care il deslusiam in acel rosu dens .Parea a fi un castel.M-am decis sa ma indrept spre el .Cu cit mai mult ma apropiam,cu atit mai departe elparea.Ma simteam din ce in ce mai agitate shi speriata.Exact in momentul cind credeam ca incep sa ma apropii decastel, am simtit o durere pe brat, shi ceva ce m-a tras cu putere simteam o amateala puternica shi o durere sfisietoare in cap iar dupa citeva minute am auzit cum cineva mi se adreseaza cu un ton rece shi miniat:
-Esti nebuna?
Eram incaconfuza asa ca am raspuns cu greu , scotind primele sunete ce imi veneau in cap shi neputindu-ma exprima
-Uhmm...aaaa...nu...ce...?
-Fii mai atenta! spuse necunoscutul indreptinduse cu pasi rapizi spre scari.Ce-a mai fost si asta? Eram din nou in fata garii .Ma simteam rau .Intodeauna am stiut ca suntmai diferita, poate chiar ciudata, dar nu chiar in aceasta masura.din gindurile mele ma aduse inapoi la realitate vocea ce anunta venirea transportului. Abia atunci am abservat privirile trecatorilor atintite asupra mea.Ma simteam ca un exponat intrun muzeu, m-am ridicat brusc,si amintrat in autobus –plecam la scoala-. Luasem loc pe ultimul loc din spate ,linga fereastra nu-mi putea lua gindul de la ceea cesa intimplat.La scoala am ajuns mai tirziu decit de obicei,am intrat in clasa ca intoeauna neobservata de nimeni.M-am asezat in banca punindu-mi capul pe brate-eram mult prea obosita-.Atunci am auzit scaunul de linga mine miscinduse, era ceva ciudat mereu statem singura in banca.Probabil ca era nou venitul despre care ne spuse ieri profu.Nu am ridicat capul sa vad cine e-nu ma interesa deloc-doream doar mai repede sa scap de ore N-am putut fi atenta la nimic pe parcursul lectiei-gindurile imi zburau undeva departe.Cind in sfirsit a dat sunetul,mi-am strins repede cartile simtind o nevoie de aer.Atmosfera din clasa m-i se parea inabusitoare.Atunci l-am vazut prima data.Se uita la mine cu o insistenta ce ma infiora.Se ridica incet,se puse in fata mea,sprijinindu-se de banca si afisa un zimbet superior.Nu i-am atras multa atentie si m-am pornit cu pasi hotariti afara.Era placut sa simt aer proaspat insa erau prea multzi elevi enervanti car parca nu-mi dadeau pace sa ma linistesc fiind imprastiati peste tot.M-am decis sa ma duc in spatele scolii unde de cele mai multe ori nu era nimeni.M-am indreptat spre un colt retras dorind sa ma relaxsez, cind in sfirsit am crezut ca sint singura, am auzit pasi in spatele meu.M-am intors iritata,caci sincer nu voiam sa vad pe nimeni,si m-a surprins sa-mi vad noul coleg de banca.Am incercat sa-l ignor intorcindu-ma cu spatele,insa deodata - cineva ma impinse-Atunci mi-am simtit spatele lipit de zid iar el apropiinduse de urechea mea shi shoptindu-mi usor aceste cuvine,mina fiindu-i ferma peste talia mea.
-De azi inainte vei fi servitoarea mea...dulceata.
Am reusit sa ma uit la el in ochi si am inghetat cind am vazut imagini ce nu sunt reale.


astept pareri
pe baiat o sa-l descriu in capitolul urmator